╰ ·• Sprâncenele îi sunt ușor înălțate, jocul pasând pentru prima dată pe un plan secund
de la începutul acestuia; valsul metaforic în care cele două se mișcau cu atâta grație o fascinează, mâna plimbându-se absentă pe capotul natural al lui Ifrit. Când realizează că e din nou rândul
