থৣĦғᴛ؟ℬᵉ̶̶ᵃ̶̶ᵘ̶̶ℛᵉ̶ᵍ̶ᵃ̶ʳ̶ᵈ͠ ༈٫ elucida în acea strălucire ștearsă, ca pe un obiect de vitrină – și o
privea cu ochii mari, cu solemnitate; o mână pe lângă corp, cealaltă întinsă de parcă ar fi ținut un felinar. În schimb, avea paharul. Se pregătea să ciocnească. „Nu m-aș fi gândit la irosit.”
